TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor. Vezi definitia »

PĂRINCIÓR, părinciori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui părinte. – Părinte + suf. -ior. Vezi definitia »

POTOLITÓR, -OÁRE, potolitori, -oare, adj. (Rar) Care potolește, liniștitor, calmant. – Potoli + suf. -tor. Vezi definitia »

VACCINATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care vaccinează. (< fr. vaccinateur) Vezi definitia »

spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos). Vezi definitia »