ARAMEEÁNCĂ, arameence, s. f. (prin analogie cu aramean [DEX, MDN] -> arameancă [DMLR] -> arameean [DOOM 2] -> arameeancă) Vezi definitia »

úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

pareátcă¹, parétce, s.f. (înv. și reg.) 1. birocratism; tipic; rutină. 2. epitet dat unui om birocrat, tipicar, cu obiceiuri și concepții învechite. Vezi definitia »

TRÉFLĂ s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imită trifoiul. ♦ Găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă); (p. ext.) cusătură astfel executată. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 4. Încrucișare suprapusă de șosele; pasaj denivelat. [< fr. trèfle]. Vezi definitia »

TELEMECÁNICĂ s.f. Comanda și controlul funcționării mecanismelor de la distanță cu ajutorul undelor electrice; telecontrol. [Gen. -cii. / cf. fr. télémécanique < gr. tele – departe, mechane – mașină]. Vezi definitia »