OMOSFÉRĂ s.f. v. homosferă. Vezi definitia »

MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka. Vezi definitia »

CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula. Vezi definitia »

geánă (géne), s. f. – 1. (Înv.) Pleoapă. – 2. Firișoare de păr de pe marginea pleoapei. – 3. Zare, orizont. – 4. (Interj., Arg.) Atenție, păzea, șase! – Mr. geană, megl. zęnă, istr. jǫne. Lat. gĕna, prin intermediul unei forme *gēnna, insuficient explicată (influența lui cennus, după Candrea-Dens., 726; a lui pinna, după Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 682 și DAR; cf. Pușcariu 702; REW 3727), cf. calabr. yena „mal, margine”, prov. gena „obraz”. Cuvînt general folosit (cf. ALR, I, 20). Pentru semantism, cf. Iordan, BF, VI, 276. Sensul 4 este rezultatul unei confuzii umoristice cu gini „a observa” (după Graur 155, din țig. ğene, pl. de la ğeno „persoană”, care pare mai puțin probabil). – Der. genat, adj. (cu gene lungi). Vezi definitia »

IZÍNĂ, izíne, s. f. 1. Lâncezeală, moleșeală. 2. Jeg, murdărie. (din sb. jèzina (Drăganu; DAR); der. iziní vb. IV) Vezi definitia »