SENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, format din membri aleși sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituții de învățământ superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân]. Vezi definitia »

ÎNCUIÁT², -Ă, încuiați, -te, adj. 1. Închis cu cheia, cu zăvorul. 2. (Pop.) Constipat. ♦ Fig. (Adesea substantivat; fam.) Care este insensibil la argumente, incapabil de a înțelege noul, care nu iese din părerile lui; p. ext. care nu este sociabil. – V. încuia. Vezi definitia »

acurát, adv. – Exact, întocmai. – Mr. acurat. < It. accurato › germ. akkurat. În limba literară (Bălcescu, Ion Ionescu) este împrumut din it., în Trans. a intrat prin germ. Pascu, I, 73, derivă mr. din lat.; este însă mai probabil să fie un împrumut făcut din it. (lipsește la Ruffini). – Der. acuratețe, s. f. (grijă deosebită), din it. accuratezza. Vezi definitia »

AUDIOMÁT s. n. (tv., radio) sistem de evaluare a audienței unei emisiuni. (< fr. audiomat) Vezi definitia »

DĂHULÁT, -Ă, adj. v. dăulat. Vezi definitia »