ATELÍE s.f. (Med.) Absența congenitală a mamelonului. [Gen. -iei. / < fr. athelie, cf. gr. a – fără, thele – mamelon]. Vezi definitia »

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »

PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. Vezi definitia »

tigoríe s.f. (reg.) necaz, chin; boală. Vezi definitia »

izbășíe s.f. (reg., înv.) slujba, funcția izbașului (v.). Vezi definitia »