Definita cuvantului agramat
AGRAMÁT, -Ă 1. adj., s.m. și f. (Liv.) (Cel) care în vorbire face greșeli elementare de limbă; (p. ext.) ignorant, incult. 2. adj. (Despre texte) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică. [< lat., gr. agrammatos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu agramat
BLUZÁT, -Ă, bluzați, -te, adj. (Despre corsajul unei rochii) Făcut mai lung și mai larg și lăsat să atârne puțin peste cingătoare. – Bluză + suf. -at. Vezi definitia »
EFORÁT s. n. demnitatea de efor: colegiul eforilor; eforie (1). (< fr. éphorat) Vezi definitia »
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricotaje) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa. Vezi definitia »
canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă. Vezi definitia »
argát (argáți), s. m. – Servitor, slugă, grăjdar, ajutor la câmp. – Mr., megl. argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf. alb., sb. argat, tc. irgat, bg. argatin. – Der. argată, s. f. (servitoare); argățesc, adj.; argăți, vb. (a munci ca argat; a fi în slujba cuiva); argăție, s. f.; argățime, s. f. (mulțime de argați). Din rom. a trecut în rut. arhát (Miklosich, Wander., 10). Vezi definitia »