CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination. Vezi definitia »

prósie (prósii), s. f. – Pămînt desțelenit refolosit la culturi. Sl., cf. slov. prosje „cultură de mei” (Cihac, II, 295; Tiktin); meiul se semăna de obicei pentru a odihni pămîntul. În Mold. Vezi definitia »

CROMOLITOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere litografică policromă. ◊ reproducerea obținută; cromo². (< fr. chromolithographie) Vezi definitia »

CONTRIBÚȚIE, contribuții, s. f. 1. Parte cu care cineva participă la o acțiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ Expr. A pune la contribuție = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acțiune. 2. Impozit; bir. [Var.: (înv.) contribuțiúne s. f.] – Din fr. contribution, lat. contributio, -onis. Vezi definitia »

CONDUPLICÁȚIE, conduplicații, s. f. 1. (Bot.) Stare a unui organ conduplicat. 2. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. – Din fr. conduplication. Vezi definitia »