Definita cuvantului halebardă
HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu halebardă
DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec. Vezi definitia »
CÁMĂ s.f. Proeminență pe un ax care servește spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o pârghie ce se sprijină de ea. [< germ. Kamm, fr. came]. Vezi definitia »
izgoánă s.f. (înv.) 1. exil. 2. goană, vânătoare. Vezi definitia »
bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »
ROMÁNȚĂ, romanțe, s. f. 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică. – Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze. Vezi definitia »