urgíe (-íi) s. f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa ‹ gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Cf. Rosetti, II, 69 și I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), cf. ngr. ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, s. f. (nenorocire). Vezi definitia »

XENOPATÍE s. f. delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. (< fr. xénopathie) Vezi definitia »

perfuzie, perfuzii s. f. (glum.) sticlă cu băutură alcoolică. Vezi definitia »

BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care are ca obiect studiul bacteriilor. V. microbiologie. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bactériologie (< gr.). Vezi definitia »

SODOMÍE, sodomii, s. f. (Pop.) Relații sexuale anormale. – Din ngr. sodomía. Vezi definitia »