Definita cuvantului urgie
urgíe (-íi) s. f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa ‹ gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Cf. Rosetti, II, 69 și I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), cf. ngr. ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, s. f. (nenorocire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urgie
TURBIDIMETRÍE s.f. Metodă de analiză pentru determinarea concentrației unui component dintr-o soluție, folosind intensitatea tulburelii obținute prin adăugarea unui reactiv. [Gen. -iei. / < fr. turbidimétrie]. Vezi definitia »
VEGETÁȚIE s. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio) Vezi definitia »
BILIRUBINURÍE s. f. prezența bilirubinei în urină. (< engl. bilirubinuria) Vezi definitia »
ACOMODÁȚIE s.f. (Rar) Acomodare. (Gen. -iei, var. acomodațiune s.f. / cf. fr. accommodation, it. accomodazione, lat. accommodatio]. Vezi definitia »
ETNOZOFÍE s. f. concepție filozofică a unei etnii. (< etno- + -zofie) Vezi definitia »