PERMÍTE vb. III. tr. 1. A îngădui, a încuviința, a da voie. 2. A-și îngădui să facă ceva; a îndrăzni. [P.i. permít. / < lat. permittere, cf. fr. permettre]. Vezi definitia »

IREZISTIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este irezistibil. (< fr. irrésistibilité) Vezi definitia »

vârtúte (vigoare, curaj) (înv.) s. f., g.-d. art. vârtúții; pl. vârtúți Vezi definitia »

străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept). Vezi definitia »

pământuréște adv. (înv.) după obiceiul pământului. Vezi definitia »