PUTREZÍT, -Ă, putreziți, -te, adj. (Despre materii organice) Descompus, intrat în putrefacție; putregăit. – V. putrezi. Vezi definitia »

nemințít, -ă, adj. (înv.) care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit. Vezi definitia »

AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean]. Vezi definitia »

învrednicit ▷declinări învrednicit adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular învrednicít învrednicítul învrednicítă învrednicíta plural învrednicíți învrednicíții învrednicíte învrednicítele genitiv-dativ singular învrednicít învrednicítului învrednicíte învrednicítei plural învrednicíți învrednicíților învrednicíte învrednicítelor ÎNVREDNICÍ Vezi definitia »

STUPÍT, stupíturi, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi. Vezi definitia »