PUSTNICÍT, -Ă, pustniciți, -te, adj. (Rar) Sihăstrit; retras, izolat. [Var.: pusnicít, -ă adj.] – V. pustnici. Vezi definitia »

pleguít, -ă, adj. (reg.; despre vite) fără voie, abătut. Vezi definitia »

CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu și vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate în resturi organice. Are culoare galbenă-verzuie, luciu puternic sidefos și aspect de mase pulverulente sau de efloroscențe. Amestecat cu cimentul de sondă se întrebuințează la închiderea apelor în forajele petroliere. Vezi definitia »

GIMNOCÍT s. n. celulă fără membrană. (< fr. gymnocyte) Vezi definitia »

șiclít, șiclítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte) murdar; năclăit (de murdărie). 2. (despre terenuri) mâlit, cu mâl. 3. (despre metale) coclit. 4. (despre lichide) amestecat cu o substanță murdară și unsuroasă. Vezi definitia »