ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

RABATÓR s. n. organ al unor mașini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. (< fr. rabattoire) Vezi definitia »

SINCRONIZATÓR s. n. 1. sincronizeză. 2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. ◊ dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze. (după fr. synchroniseur) Vezi definitia »

CORECTÓR², -OÁRE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcționare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector) Vezi definitia »

TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. Vezi definitia »