ZĂTÓR, zătoáre, s. n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore) Vezi definitia »

DETONATÓR, detonatoare, s. n. Element, dispozitiv etc. care (poate) produce detonația unei substanțe explozive. – Din fr. détonateur. Vezi definitia »

PLISCUȘÓR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor. Vezi definitia »

LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor. Vezi definitia »

VOLTIJÓR s. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur) Vezi definitia »