nádric, nádrici, s.m. (reg.) pasăre de pradă cu pene și aripi mari, asemănătoare cu coroiul. Vezi definitia »

PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique. Vezi definitia »

MELANÓTRIC, -Ă adj. (Biol.) Care are părul negru. [< fr. mélanotrique, cf. gr. melas – negru, thrix – păr]. Vezi definitia »

FAÚSTIC, -Ă adj. în genul lui Faust, propriu lui Faust; faustian. (< germ. faustisch) Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. ◊ Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (Fig.) Care magnetizează (2); magnetizant. [Cf. fr. magnétique, lat. magneticus, germ. magnetisch]. Vezi definitia »