GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. Vezi definitia »

PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif. Vezi definitia »

cauzatív² (ca-u-) s. n. Vezi definitia »

CANTITATÍV, -Ă adj. Referitor la cantitate, de cantitate. ◊ Analiză cantitativă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță. [Cf. fr. quantitatif]. Vezi definitia »

TERMOPROPULSÍV, -Ă adj. Care asigură propulsia prin energie termică. [Cf. fr. thermopropulsif]. Vezi definitia »