Definita cuvantului cumineca
CUMINECÁ, cumínec, vb. I. Refl. și tranz. (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. [Var.: cuminicá vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cumineca
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer]. Vezi definitia »
DEMITIFICÁ vb. tr. a demitiza (1). (după fr. démytifier) Vezi definitia »
PERSONIFICÁ, personífic, vb. I. Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza; p. ext. a simboliza. 2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (1) sau printr-un personaj (2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După fr. personnifier. Cf. it. personificare. Vezi definitia »
ZAHARICÁ s. f. v. zaharicale. Vezi definitia »
COCSIFICÁ vb. I. tr. A transforma cărbunele brun în cocs. [P.i. cocsífic. / < cocs + -ifica, după fr. cokéfier]. Vezi definitia »