CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ◊ Condiționarea aerului = climatizare. [Pr.: -ți-o-] – V. condiționa. Vezi definitia »

EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima) Vezi definitia »

DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune]. Vezi definitia »

CERTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica]. Vezi definitia »

CARBONIZARE (‹ carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare. Vezi definitia »