Definita cuvantului ancoră
ÁNCORĂ s.f. 1. Piesă grea metalică, cu brațe în formă de cârlige ascuțite, care se lasă la fundul apei pentru a fixa o navă. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o navă. 2. Cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ♦ Piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. [< lat. ancora, cf. it. ancora].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ancoră
BRETÉSĂ s.f. Lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație. ♦ Nazal mobil la coifuri. [< fr. bretesse]. Vezi definitia »
SULFOCIANÚRĂ s. f. cianură de sulf; tiocianat. (< fr. sulfocyanure) Vezi definitia »
SUBDOMINÁNTĂ, subdominante, s. f. (Muz.) Treapta a patra a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta a patra a modurilor major sau minor. – Sub1- + dominantă (după fr. sous-dominante). Vezi definitia »
VERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine]. Vezi definitia »
TORNÁDĂ2, tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada. Vezi definitia »