EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. Vezi definitia »

BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță. Vezi definitia »

ZÓTĂ, zóte, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.) Vezi definitia »

ARTROGRIPÓZĂ s.f. Imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare, asociată adesea cu luxații. [< fr. arthrogryposis]. Vezi definitia »

RÁMCĂ, ramce, s. f. (Tipogr.) Ramă de fier care încadrează forma pentru o mașină de tipar. – Din rus. ramka. Vezi definitia »