INVOCÁȚIE s. f. 1. invocare. 2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. ♦ ~ retorică = invocație patetică. (< fr. invocation, lat. invocatio) Vezi definitia »

MACROCHEIRÍE s. f. dezvoltare excesivă a mâinilor. (< fr. macrochéirie) Vezi definitia »

LOHIOMETRÍE s. f. tulburare prin retenția lohiilor în uter, în cursul lăuziei. (< fr. lochiométrie) Vezi definitia »

FITOFIZIOLOGÍE s. f. știință care studiază principalele procese fiziologice din corpul plantelor; fiziologia plantelor. (< fr. phytophysiologie) Vezi definitia »

MEMÓRIE s.f. 1. Proprietate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se rețin datele și cunoștințele căpătate. 2. Amintire. 3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri. 4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informațiile necesare calculului; memorator. [Gen. -iei. / < lat. memoria, cf. it. memoria, fr. mémoire]. Vezi definitia »