JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (Înv și pop.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. Vezi definitia »

TRADUCTÓR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur]. Vezi definitia »

TERMINATÓR, terminatoáre, s.n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur) Vezi definitia »

HIDROMONITÓR s. n. dispozitiv component al unei instalații de excavat pământ, dintr-o conductă metalică prin care se proiectează un jet de apă sub presiune. (< fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor) Vezi definitia »

CABOTÓR s.n. Cabotier. [< fr. caboteur]. Vezi definitia »