MILOSTÉNIE, milostenii, s. f. 1. Binefacere, pomană. ♦ Spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (Înv.) Milă¹ (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. -enie. Vezi definitia »

PROCTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a anusului. [Gen. -iei. / < fr. proctotomie, cf. gr. proktos – anus, tome – tăiere]. Vezi definitia »

PLANETOLOGÍE s. f. Ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților. – Din fr. planétologie. Vezi definitia »

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trăsături caracteriale anormale, întîlnit în special în psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influențează negativ comportamentul. Anormalitatea (perversiuni, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea față de societate, de muncă, față de o altă persoană sau față de sine) ori voința ei, exprimîndu-se prin dificultatea adaptării sociale. Vezi definitia »

AUTOACUZÁȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation) Vezi definitia »