Definita cuvantului antecedent
ANTECEDÉNT s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăți ipotetice. ♦ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ♦ (Geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [Cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu antecedent
IREDÉNT, -Ă adj. (despre un teritoriu, o populație) supus încă dominației străine, nerestituit patriei. (< fr. irredento) Vezi definitia »
IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec. 2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis. Vezi definitia »
EPUIZÁNT, -Ă adj. Care epuizează; extenuant. [Cf. fr. épuisant]. Vezi definitia »
RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens) Vezi definitia »
TURGESCÉNT, -Ă adj. (Med.) În stare de turgescență; umflat. [< fr. turgescent]. Vezi definitia »