Definita cuvantului antecedent
ANTECEDÉNT s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăți ipotetice. ♦ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ♦ (Geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [Cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu antecedent
INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. Vezi definitia »
IACTÁNT, -Ă adj. Înfumurat, îngâmfat. [< lat. iactans]. Vezi definitia »
agațament, agațamente s. n. (glum.) acostare a unei persoane de sex opus Vezi definitia »
STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant]. Vezi definitia »
REBRUSMÉNT s. n. 1. schimbare a direcției traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcției. 2. întoarcere bruscă a direcției catenelor muntoase. (< fr. rebroussement) Vezi definitia »