DIVERGÉNT, -Ă, divergenți, -te, adj. 1. (Despre linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcții diferite; (despre fascicule de raze luminoase) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință; (despre sisteme optice) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele. ♦ (Mat.; despre șiruri de numere) Care nu are o limită finită, care tinde spre infinit. 2. Fig. (Despre păreri, concepții, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic între ele; care urmăresc scopuri diferite. – Din fr. divergent, lat. divergens, -ntis. Vezi definitia »

MARCESCÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) Care nu cade toamna, rămânând veștejită pe ramuri până primăvara. [< fr. marcescent, cf. lat. marcescere – a se veșteji]. Vezi definitia »

PRESCIÉNT, -Ă adj. înzestrat cu capacitatea de a ști dinainte ce urmează; prevăzător. (< fr., engl. prescient) Vezi definitia »

CRISPÁNT, -Ă adj. care produce tensiune nervoasă, care enervează, irită, agasează; care depășește o anumită limită. (< fr. crispant) Vezi definitia »

ECHICURÉNT, -Ă, echicurenți, -te, adj. (Despre fluide) Care curge în același sens cu altul. – Echi- + curent. Vezi definitia »