PERFÉCT, -Ă I. adj. 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adv. cu desăvârșire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt) Vezi definitia »

corect, ex: au jucat ~ = au jucat corect din eng. fair-play Vezi definitia »

SUSPÉCT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus) Vezi definitia »

CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr. contre-sujet) Vezi definitia »

obiect cultural folosit de studenti Vezi definitia »