ÎNCHINĂCIÚNE, închinăciuni, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune. 2. Aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut. – Lat. inclinatio, -onis. Vezi definitia »

poáne¹ s.f. pl. (înv.) pleavă. Vezi definitia »

RADIODIFUZIÚNE s. f. transmisiune radiofonică a unui program de știri, de muzică etc., destinate recepției publice. ◊ instituție care organizează asemenea emisiuni; radio²(I, 3). (< fr. radiodiffusion) Vezi definitia »

INCHIETÚDINE s. f. neliniște; îngrijorare. (< fr. inquiétude, lat. inquietudo) Vezi definitia »

COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion. Vezi definitia »