ECOMATÍSM s. n. impuls morbid de a repeta sunete și mișcări. (< fr. échomatisme) Vezi definitia »

ENERGETÍSM s.n. Concepție idealistă de la sfârșitul sec. XIX, formulată de chimistul și filozoful german W. Ostwald, care rupe mișcarea și energia de materie și interpretează toate fenomenele ca manifestări ale unei energii fundamentale, substanța lumii, lipsită de bază materială. [< fr. énergétisme]. Vezi definitia »

FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsm (după fariseu). Vezi definitia »

EUSTATÍSM s.n. Variație a nivelului general al oceanelor, de natură climatică sau tectonică. [Pron. e-us-. / < fr. eustatisme]. Vezi definitia »

ICONOCLÁSM s. n. mișcare social-politică și religioasă a nobilimii militare și a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme) Vezi definitia »