MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme. Vezi definitia »

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

POLISILOGÍSM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme. Vezi definitia »

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme. Vezi definitia »

PTIALÍSM s.n. Prezența ptialinei în cantitate neobișnuită în salivă; salivație excesivă; sialoree. [< fr. ptyalisme]. Vezi definitia »