PĂSTORÉL, păstorei, s. m. Diminutiv al lui păstor (1); păstoraș. – Păstor + suf. -el. Vezi definitia »

CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello. Vezi definitia »

făurél, făuréi, s.m. (reg., înv.) tânăr fierar (făurar). Vezi definitia »

GAZÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de proveniență orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeași rimă ca cea a primului distih. (< fr. ghazel) Vezi definitia »

ȚIGĂNÉL, țigănei, s. m. Țigănuș. – Țigan + suf. -el. Vezi definitia »