RETROMORFÍSM s.n. Trecerea unor roci cristaline la o stare inferioară de metamorfism. V. diaftoreză. [< fr. rétromorphisme, cf. lat. retro – înapoi, gr. morphe – formă]. Vezi definitia »

OCCAMÍSM s. n. doctrină a filozofului și teologului engelz William Occam, care își îndrepta interesul spre problemele de logică, spre problema valorii cunoașterii și a însemnătății reale a conceptelor, spre științele naturii, susținând separarea între rațiune și credință, între puterea laică și cea ecleziastică. (< fr. occamisme) Vezi definitia »

SCIENTÍSM s. n. 1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei. 2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme) Vezi definitia »

BISMUTÍSM s.n. Intoxicație cu săruri de bismut. [< fr. bismuthisme]. Vezi definitia »

FOILETONÍSM s.n. (Rar) Arta sau știința foiletoanelor. [< fr. feuilletonisme]. Vezi definitia »