DUODÉN¹ s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum) Vezi definitia »

VILBROCHÉN s. n. ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. (după fr. vilebrequin) Vezi definitia »

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen) Vezi definitia »

XILÉN s.n. Hidrocarbură lichidă extrasă din gudronul de huilă. [< fr. xylène, cf. gr. xylon – lemn]. Vezi definitia »

IZOANTIGÉN s. n. antigen prezent numai la anumiți indivizi ai unei specii, capabili de a determina formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiași specii. (< izo- + antigen) Vezi definitia »