TĂLHÁR s. m. v. tâlhar. Vezi definitia »

TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

PULSÁR s.m. Sursă de radiații pulsante, detectate datorită scintilației cu ajutorul telescoapelor optice. [< americ. pulsar < puls(ating) + (st)ar – stea pulsatoare]. Vezi definitia »

POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire]. Vezi definitia »

tutunár, tutunári, s.m. (reg.) 1. fumător. 2. strângător de bir de tutun. Vezi definitia »