BEILÍC, beilicuri, s. n. 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik. Vezi definitia »

ADRENÉRGIC, -Ă, adrenergici, -ce, adj. Care provoacă secreția de adrenalină. ◊ Nervi adrenergici = nervi simpatici a căror terminatie eliberează adrenalina. – Din fr. adrénergique. Vezi definitia »

ALOCRÓNIC, -Ă adj. care se produce în timpuri diferite. (< fr. allochronique) Vezi definitia »

TÚRCIC, -Ă adj. limbi če = familie de limbi altaice (turca, tătara) vorbite din sud-estul Europei până în Siberia și China. (< turc + -ic) Vezi definitia »

AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque. Vezi definitia »