priétnic, priétnici, s.m. (înv.) 1. prieten. 2. (în forma: priatnic) aproapele, semen. Vezi definitia »

APAGÓGIC, -Ă adj. Argument apagogic (sau demonstrație apagogică) = formă de argumentare indirectă, care caută să arate adevărul unei teze din falsitatea contrarului ; raționament prin absurd. [< fr. apagogique, cf. gr. apagoge – deducție]. Vezi definitia »

APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie. Vezi definitia »

DODECASILÁBIC, -Ă adj. (despre versuri) de douăsprezece silabe. (< fr. dodécasyllabique) Vezi definitia »

CACOFÓNIC, -Ă adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. [< fr. cacophonique]. Vezi definitia »