NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu]. Vezi definitia »

ÎNZĂPEZÍT, -Ă, înzăpeziți, adj. (Despre drumuri sau locuri) Care este acoperit cu zăpadă; care a devenit impracticabil din cauza zăpezii; troienit, întroienit. ♦ (Despre vehicule; p. ext. despre călători) Care este imobilizat, înfundat, blocat în zăpadă. – V. înzăpezi. Vezi definitia »

săcădít, -ă, adj. (reg.) 1. uscat; însetat; neuns. 2. slab, sleit de puteri, istovit. Vezi definitia »

SFINȚÍT², -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți¹. Vezi definitia »

BRUÍT s. n. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă. (< fr. bruit) Vezi definitia »