ovilít, ovilítă, ovilíți, ovilíte, adj. (înv.) sărac, sărman. Vezi definitia »

mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement. Vezi definitia »

GĂRDUÍT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar; despre locuri, terenuri) împrejmuit cu gard (1). – V. gărdui. Vezi definitia »

spongolít s. n. Rocă sedimentară biogenă, acaustobiolitică, alcătuită din spiculi silicioși de spongieri, care apare pe pardoseala unor peșteri. (< fr. spongolithe) Vezi definitia »

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană). Vezi definitia »