CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino) Vezi definitia »

TERPÍN s. n. substanță chimică prin hidratarea esenței de terebentină. ♦ hidrat de ~ = hidrat de terebentină, pulbere albă sau cristale incolore, cu miros aromatic, folosit ca expectorant. (< fr. terpine) Vezi definitia »

[in orice caz la sg.! – tavi] soluri acide (de la latinescul acris), care prezintă un orizont de iluviere a argilei, cu un grad scăzut de satura ie în baze (după „Mihai Ielenicz si colaboratori, 1999, Dic ionar de Geofrafie Fizică, Editura Corint, Bucuresti Vezi definitia »

ABDULLAH ibn Hussein, emir (1921-1946) și rege (1946-1949) al Transiordaniei. Rege al Iordaniei (1949-1951). Vezi definitia »

in astepterea unui lucru, a unei sarbatari etc. Vezi definitia »