TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale. 2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică. ♦ ă literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. ◊ lecție de instruire militară. 3. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații. (< fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie) Vezi definitia »

FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

MINERALIZÁȚIE s.f. Mineralizare. ♦ Fosilizare. ♦ Descompunerea treptată a humusului în apă, bioxid de carbon și săruri minerale simple. [Gen. -iei. / cf. fr. minéralisation, rus. mineralizațiia]. Vezi definitia »

TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. Vezi definitia »

SCLERECTAZÍE s.f. (Med.) Stafilom scleral. [Gen. -iei. / < fr. sclérectasie]. Vezi definitia »