Definita cuvantului falsifica
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu falsifica
CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier]. Vezi definitia »
PROVOCÁ, provóc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare. Vezi definitia »
RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier. Vezi definitia »
TOPSICÁ, topsichez, vb. I. Tranz. (Pop., în descântece) A otrăvi, a învenina; a intoxica. – Lat. toxicare. Vezi definitia »
rucá (-ále), s. f. – Cerere, petiție. Tc. (arab.) rüka (Candrea). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »