ARBUZĂRÍE, arbuzării, s. f. V. harbuzărie. Vezi definitia »

CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

CALORIMETRÍE s. f. Domeniu al fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a cantităților de căldură. – Din fr. calorimétrie. Vezi definitia »

cărpănoșíe s. f. (pop.) zgârcenie, egoism. Vezi definitia »