EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif) Vezi definitia »

VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. Vezi definitia »

EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. care exemplifică; exemplificator. (< it. esemplificativo) Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus) Vezi definitia »

LENITÍV, -Ă adj., s.n. (Substanță) care calmează durerile. [< fr. lénitif, cf. lat. lenire – a liniști]. Vezi definitia »