DIGESTÍV, -Ă adj. De, din digestie. ◊ Aparat (sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu care se face digestia. [Cf. fr. digestif]. Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ (Gram.) Mod imperativ (și s.n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc.; propoziție imperativă (și s.f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. // s.n. Necesitate categorică și care se impune necondiționat; obligație. ◊ (În filozofia lui Kant) Imperativ categoric = principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa în conștiința umană norme morale universal valabile și veșnice. [Pl. -vi, -ve. / < lat. imperativus, cf. fr. impératif]. Vezi definitia »

obiectív¹ (-biec-) adj. m., pl. obiectívi; f. obiectívă, pl. obiectíve Vezi definitia »

NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr. nutritif, lat. nutritivus) Vezi definitia »

DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus) Vezi definitia »