CONVÉCȚIE, convecții, s. f. 1. Mișcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mișcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ◊ Convecția căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenților de fluid naturali sau artificiali. Curenți de convecție = mișcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităților acestor părți. Convecție electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection. Vezi definitia »

ANTEPÚLSIE s. f. (med.) tendință de cădere spre înainte. (< fr. antépulsion) Vezi definitia »

MACROCHEILÍE s.f. Afecțiune constând din hipertrofia buzelor. [Pron. -che-i-li-e, gen. -iei. / < fr. macrochéilie]. Vezi definitia »

TEOGONÍE, teogonii, s. f. Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeași origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. Vezi definitia »

SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio) Vezi definitia »