PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal. Vezi definitia »

INTONAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la intonație. [Pron. -ți-o-. / < germ. intonational]. Vezi definitia »

BILABIÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează cu amândouă buzele. [< fr. bilabial, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză]. Vezi definitia »

DEMARCAȚIONÁL, -Ă adj. (Cu caracter) de demarcație. [Pron. -ți-o-. / < demarcație + -onal]. Vezi definitia »

AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. Vezi definitia »