BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

GALACTOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Mâncător de lapte. [< fr. galactofage, cf. gr. gala – lapte, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage. Vezi definitia »

METOPÁG s. m. monstru format din doi indivizi, reuniți frunte la frunte. (< fr. métopage) Vezi definitia »

OMOFÁG, -Ă, omofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne crudă. – Din fr. omophage. Vezi definitia »