Definita cuvantului arhitectură
ARHITECTÚRĂ s.f. 1. Știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, determinate de caracterul și de destinația construcțiilor. 2. Stilul, caracterul distinctiv al unei construcții sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structură armonioasă (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcătuire internă; construcție; constituție. [Gen. -rii. / < lat. architectura, fr. architecture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu arhitectură
SIMBIÓZĂ s. f. 1. (biol.) conviețuire strânsă, reciproc avantajoasă, a două organisme din specii diferite; mutualism (2). 2. (fig.) unire strânsă, intimă; prietenie. (< fr. symbiose) Vezi definitia »
BÉRTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe) Vezi definitia »
BANDERÍLĂ s.f. Suliță cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor în luptele cu aceștia pentru a-i întărâta. [Cf. fr. banderille, sp. banderilla]. Vezi definitia »
ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură. Vezi definitia »
NONVIOLÉNȚĂ s. f. Doctrină social-politică care neagă necesitatea violenței ca mijloc de acțiune politică. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence. Vezi definitia »