léșnică (-ce), s. f. – 1. Ambuscadă, cursă. – 2. Plasă, năvod. – Var. leșnic. Mag. les „cursă” (Tiktin; Scriban), cf. aleș. Vezi definitia »

TÚȘĂ s. f. I. 1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devinește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc. ◊ ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc. 3. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă. II. 1. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc. (< fr. touche) Vezi definitia »

PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță. Vezi definitia »

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe Vezi definitia »

HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s. f. Substanță chimică folosită ca antiseptic în infecțiile renale și intestinale și în industria rășinilor sintetice; urotropină. – Din fr. hexaméthylènetétramine. Vezi definitia »